poslujnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSLÚJNIC s. m. v. poslușnic.poslujnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)poslujnic m.
1. od. servitor boieresc sau mânăstiresc scutit de dări;
2. servitor în genere:
poslujnici împărătești ISP. [Bulg. POSLUȘNIK, slugă la o mânăstire].