posibil - explicat in DEX

posibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POSÍBIL, -Ă, posibili, -e, adj. Care se poate întâmpla sau realiza, care poate fi făcut sau imaginat; care e cu putință; care este permis să se facă. ♦ (Substantivat, n) Ceea ce este cu putință. ◊ Expr. A face tot posibilul = a face tot ce se poate într-o împrejurare, a încerca totul pentru a ajunge la rezultatul dorit. – Din fr. possible, lat. possibilis.

posibil (Dicționar de neologisme, 1986)
POSÍBIL, -Ă adj. Care se poate realiza, întâmpla; care este cu putință. // s.n. Ceea ce este cu putință. [< lat. possibilis, cf. fr. possible].

posibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
POSÍBIL, -Ă adj. care se poate realiza, întâmpla. ◊ (s. n.) ceea ce este cu puțintă. (< fr. possible, lat. possibilis)

posibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*posíbil, -ă adj. (lat. possibilis). Care se poate: lucru posibil, (Eliptic = poate). De ex.: Va ploŭa. Posibil ! S. n., pl. e. Lucru posibil: voĭ face tot posibilu ca să reușesc.

posibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
posíbil¹ adj. m., pl. posíbili; f. posíbilă, pl. posíbile

posibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
posíbil² s. n. (tot ŭl)

posibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
posibil a. ce poate fi, ce se poate face. ║ n. tot ce se poate: a face posibilul.