posibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSIBILITÁTE, (
2)
posibilități, s. f. 1. Faptul de a fi posibil; ceea ce poate deveni în viitor o realitate.
2. Mijloc de realizare, de înfăptuire a ceva; putință, modalitate. ♦
Posibilități materiale = bani (necesari traiului). ♦
Expr. În măsura (sau
în limita)
posibilităților = în măsura în care este posibil. ♦ (La
pl.) Calități, însușiri care se pot dezvolta, maturiza.
Tânăr cu posibilități. – Din
fr. possibilité, lat. possibilitas, -atis.posibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)POSIBILITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi posibil. ♦ Categorie filozofică desemnând tendințele de dezvoltare care duc la constituirea unui nou fenomen, premisele obiective ale viitoarei realități.
2. Putință, modalitate, putere. ♦
În măsura (sau
în limita)
posibilităților = cum va fi posibil. ♦ (
La pl.) Calități care se pot dezvolta. [Cf. lat.
possibilitas, fr.
possibilité].
posibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)POSIBILITÁTE s. f. 1. faptul de a fi posibil. ◊ premisele obiective ale unei realități viitoare. 2. modalitate de realizare a ceva. ♦ în măsura (sau în limita) ~tăților = atât cât este posibil. ◊ (pl.) calități de care dispune cineva. (< fr.
possibilité, lat.
possibillitas)
posibilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*posibilitáte f. (lat.
possibilitas, -átis). Calitatea de a fi posibil:
nu cred în posibilitatea acestuĭ lucru.posibilitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POSIBILITÁTE (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. Faptul de a fi posibil; ceea ce este cu putință și poate deveni realitate.
2. (
FILOZ.)
P. metafizică (sau
absolută) = capacitate a unei ființe, a unei esențe, a unui lucru etc. de a fi întrucât nu sunt contradictorii.
P. fizică (sau
de fapt) =
p. bazată pe existența condițiilor, susceptibilă să producă lucrul considerat, dar nu și pe existența mijloacelor necesare pentru producerea acelui lucru.
3. Putință, modalitate, putere. ♦ (La
pl.) Calități, însușiri și stare potențială.
posibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)posibilitáte s. f.,
g.-d. art. posibilitắții; pl. posibilitắțiposibilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)posibilitate f. caracterul celor posibile.