poseda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSEDÁ, poséd, vb. I.
Tranz. 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa, a dispune de ceva; a stăpâni.
2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de...
3. A avea anumite însușiri, caracteristici.
4. A cunoaște bine un lucru;
spec. a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. – Din
fr. posséder.poseda (Dicționar de neologisme, 1986)POSEDÁ vb. I. tr. 1. A avea în proprietatea sa, a se bucura de posesiunea unui lucru; a dispune de ceva.
2. A cunoaște, a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. [P.i.
poséd, conj. 3
-de. / < fr.
posséder, cf. it.
possedere < lat.
possidere].
poseda (Marele dicționar de neologisme, 2000)POSEDÁ vb. tr. 1. a avea în proprietate; a deține, a stăpâni. 2. a ști, a cunoaște bine (o limbă, o disciplină). 3. (despre idei, sentimente etc.) a urmări necontenit; a domina, a subjuga. 4. a avea raporturi sexuale cu o femeie. (< fr.
posséder)
poseda (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)posedá (poséd, posedát), vb. – A avea.
Fr. posséder. –
Der. posesie, s. f. (
Mold., arendă), din
lat. possesio, prin intermediul
pol. posesye (Tiktin),
rus. posesija (Sanzewitsch 207);
posesi(un)e, s. f., din
fr. possession; posesiv, adj., din
fr. possesif; posesor, s. m. (deținător;
Mold., arendaș);
deposeda, vb., din
fr. déposseder.poseda (Dicționar de argou al limbii române, 2007)poseda, posed v. t. (d. bărbați) 1. a viola o femeie.
2. a avea un raport sexual cu o femeie.
poseda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)posedá (a ~), vb.,
ind. prez. posédăposedà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)posedà v.
1. a stăpâni, a avea în mâinile sale, în puterea sa:
a poseda o moșie; 2. a cunoaște perfect ceva:
a poseda muzica; 3. a fi stăpân pe:
furia îl posedă.