posedant(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) POSEDÁNT, -Ă,posedanți, -te, adj. (Rar) Care posedă (1) ceva. – Din fr. possédant.
posedant(Dicționar de neologisme, 1986) POSEDÁNT, -Ăadj. Care posedă. [Cf. fr. possédant].
posedant(Marele dicționar de neologisme, 2000) POSEDÁNT, -Ăadj. care posedă. (< fr. possédant)
posedant(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) posedánt (rar) adj. m., pl. posedánți; f. posedántă, pl. posedánte