posăceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSĂCEÁLĂ, posăceli, s. f. (Rar) Faptul de a fi posac; lipsă de veselie, proastă dispoziție. –
Posac +
suf. -eală.posăceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)posăceálă (rar)
s. f.,
g.-d. art. posăcélii; pl. posăcéli