portretar(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PORTRETÁR,portretari, s. m. (Înv.) Portretist (1); p. gener. pictor. – Portret + suf. -ar.
portretar(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) portretár (înv.) s. m., pl. portretári