portreta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORTRETÁ, portretez, vb. I.
Tranz. (
Înv.) A face cuiva un portret (
1). – Din
portret (după
fr. portraiturer).portreta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)portretá (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 3
portreteázăportretà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)portretà v. a face portretul unei persoane.