portavoce (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORTAVÓCE, portavoce, s. n. Tub metalic (uneori prevăzut cu megafoane) care face legătura între cabina de comandă și diferitele compartimente sau posturi de lucru de pe o navă și prin care se transmit comunicări verbale în ambele sensuri;
p. gener. megafon. – Din
it. portavoce.portavoce (Dicționar de neologisme, 1986)PORTAVÓCE s.n. Tub acustic metalic montat pe o navă pentru a se transmite prin el ordine și comunicări; (
p. ext.) Megafon. [< it.
portavoce].
portavoce (Marele dicționar de neologisme, 2000)PORTAVÓCE s. n. tub acustic pe o navă, la o tribună etc. pentru a se transmite ordine și comunicări; megafon. (< it.
portavoce)
portavoce (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)portavóce s. f., g.-d. art.
portavócei; pl.
portavóce