portativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORTATÍV1, portative, s. n. Grup de cinci linii orizontale, paralele și egal distanțate, pe care și între care se scriu notele muzicale. –
Et. nec.portativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORTATÍV2, -Ă, portativi, -e, adj. Ușor de purtat sau de transportat; portabil, transportabil. ◊
Dicționar portativ = dicționar de format mic, ușor de mânuit. – Din
fr. portatif.portativ (Dicționar de neologisme, 1986)PORTATÍV s.n. Sistem de cinci linii paralele, orizontale pe care se scriu notele muzicale. [< fr.
portatif].
portativ (Dicționar de neologisme, 1986)PORTATÍV, -Ă adj. Care se poartă, se transportă ușor; portabil. ♦
Dicționar portativ = dicționar de format mic. [< fr.
portatif].
portativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)PORTATÍV, -Ă I.
adj. portabil. ◊ de dimensiuni reduse, mic. II. s. n. sistem de cinci linii orizontale, paralele și echidistante, pe care se scriu notele muzicale. (< fr.
portatif)
portativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*portatív, -ă adj. (fr.
portatif, it.
portativo). Care se poate purta în butzunar saŭ și altfel:
un dicționar portativ, pușca e o armă portativă. Muz. S. n., pl.
e. Număr de cincĭ liniĭ egal depărtate între ele p. a scrie notele.
portativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)portatív1 (rar)
adj. m.,
pl. portatívi; f. portatívă, pl. portatíveportativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)portatív2 s. n.,
pl. portatíveportativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)portativ a. ușor de purtat. ║ n.
Muz. grup de linii și de spații pentru scrierea notelor.