porcăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORCĂÍ, porcăiesc, vb. IV. (
Fam.)
1. Tranz. și
refl. recipr. A (se) insulta în mod grosolan.
2. Refl. A se purta ca un porc (
2). –
Porc +
suf. -ăi.porcăi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)porcăí2, porcăiésc, vb. IV (reg.; la unele jocuri cu mingea) a avea rolul de porcar (de prinzător și aruncător); a porcări.
porcăi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)porcăi, porcăiesc I v. t. a insulta (
pe cineva) în mod grosolan.
II. v. r. 1. a se insulta reciproc în mod grosolan.
2. a mânca cu lăcomie.
porcăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)porcăí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. porcăiésc, imperf. 3
sg. porcăiá; conj. prez. 3
să porcăiáscăporcăĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)pórcăĭ și
-ĭésc, a
-í v. tr. (d.
porc).
Fam. Fac „porc”, insult pe cineva zicîndu-ĭ „porc” ș. a. V. refl.
Nu vă maĭ porcăițĭ !porcăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)porcăì v.
1. a ocărî;
2. a se spurca.