porcărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORCĂRÍE, porcării, s. f. 1. Crescătorie de porci (
1).
2. (
Reg.; la
sg. cu sens colectiv) Preparate din carne de porc (
1).
3. Fig. (
Fam.) Murdărie mare, loc sau lucru murdar; faptă sau vorbă indecentă, grosolană, necinstită. ♦ Lucru prost făcut. –
Porc +
suf. -ărie.porcărie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)porcăríe2, s.f. (reg.; în unele jocuri cu mingea) rol de porcar (de prinzător al mingii de la jucătorii echipei adverse și apoi de țintire a acestora cu mingea).
porcărie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)porcăríe s.f. (reg.) meseria porcarului.
porcărie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)porcărie, porcării s. f. 1. murdărie mare; loc sau lucru murdar.
2. faptă sau vorbă indecentă / grosolană.
3. lucru prost făcut.
4. faptă rea, mârșăvie.
porcărie (Dicționaru limbii românești, 1939)porcăríe f. (d.
porc). Crescătorie de porcĭ.
Fig. Mare murdărie. Vorbă saŭ faptă porcească.
porcărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)porcăríe s. f.,
art. porcăría, g.-d. art. porcăríei; pl. porcăríi, art. porcăríileporcărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)porcărie f. vorbă sau faptă porcească.