popritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPRITÓR, -OÁRE, popritori, -oare, adj. Care poprește, care sechestrează, care are putere de sechestru. –
Popri +
suf. -tor.popritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)popritór (
înv.)
(po-pri-) adj. m.,
pl. popritóri; f. sg. și
pl. popritoáre