poprire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPRÍRE, popriri, s. f. Acțiunea de
a popri și rezultatul ei;
spec. (
Jur.) procedură prin care un creditor urmărește (pe bază de hotărâre judecătorească) sumele datorate datornicului său de către o a treia persoană; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii);
p. ext. sechestru. –
V. popri.poprire (Dicționaru limbii românești, 1939)popríre f. Acțiunea de a popri. Sechestru:
a pune poprire.poprire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)popríre (po-pri-) s. f.,
g.-d. art. poprírii; pl. popríripoprire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)poprire f.
Jur. secvestru.