poprit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPRÍT, -Ă, popriți, -te, adj. 1. (
Jur.; despre bunuri, bani) Pe care s-a aplicat o poprire.
2. (
Înv.) Interzis, oprit. ♦ (Despre oameni) Reținut, arestat. –
V. popri.poprit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)poprit, -ă, popriți, -te adj. (pop.) arestat, închis