ponta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONTÁ3, pers. 3
pontează, vb. I.
Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦
tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [
Var.: (rar)
poantá vb. I.] – Din
fr. pointer.ponta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONTÁ2, pontez, vb. I.
Intranz. și
tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din
fr. ponter.ponta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONTÁ1, pontez, vb. I.
Tranz.,
Intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă în vederea calculării salariului. ♦
Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din
fr. pointer.ponta (Dicționar de neologisme, 1986)PONTÁ vb. I. intr. 1. A marca în vederea plății prezența la locul de muncă a muncitorilor din întreprinderi.
2. A miza la jocurile de noroc. [< fr.
ponter, pointer].
ponta (Marele dicționar de neologisme, 2000)PONTÁ1 vb. tr., intr. a(-și) marca, în vederea calculării plății, prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. (< fr.
pointer)
ponta (Marele dicționar de neologisme, 2000)PONTÁ2 vb. intr. a miza o sumă de bani la jocul de noroc. (< fr.
ponter)
ponta (Marele dicționar de neologisme, 2000)PONTÁ3 vb. I. intr. (despre câini) a se opri în loc pentru a adulmeca vânatul; a areta. II. tr. a ținti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde. (< fr.
pointer)
ponta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ponta, pontez v. r. (d. copii) a arunca o bucată de plumb rotundă și plată în direcția grămezii de capace în jocul numit „capace”.
ponta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pontá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ponteázăpontà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pontà v. a juca în contra bancherului, în jocuri de hazard (= fr.
ponter).