pomeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POMENÍ, pomenesc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A aminti de cineva sau de ceva (în treacăt), fără a insista; a aduce (intenționat) vorba despre cineva sau despre ceva. ♦
Refl. impers. A se menționa lucruri, fapte a căror amintire se transmite (oral sau în scris) din generație în generație; a se aminti, a se cita. ◊
Expr. Nici că se pomenește! (sau
unde se pomenește?) = nici vorbă, nici pomeneală.
2. Tranz. și
intranz. A ține minte, a-și aduce aminte, a-și aminti. ♦
Tranz. (
Înv. și
pop.) A aniversa, a comemora, a sărbători.
3. Tranz. A apuca să vezi ceva (important), a trăi în timpul unui eveniment sau într-o anumită perioadă.
4. Tranz. A vedea sau a întâlni o persoană, un fenomen, o situație. ♦
Refl. A se afla, a se vedea (pe neașteptate) în fața cuiva sau a ceva care provoacă surpriză sau uimire, ori într-o situație neașteptată. ◊
Expr. Te pomenești că... = poate că..., se poate întâmpla că...; nu cumva...
5. Tranz. (În ritualul creștin) A rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios, pentru a atrage harul divinității asupra lui, pentru a obține iertarea păcatelor lui etc.
6. Refl. și
tranz. (
Pop.) A (se) trezi din somn. – Din
sl. pominĕti.pomeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pomení (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pomenésc, imperf. 3
sg. pomeneá; conj. prez. 3
să pomeneáscăpomenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pomenì v.
1. a face pomenire:
a pomeni un mort; 2. a-și aduce aminte:
l´a pomenit în testament; 3. a ținea minte:
o bătaie care s´o pomenească; 4. a vorbi în treacăt:
te-am pomenit des; 5. a apuca cu vieață:
așa l’am pomenit; 6. a se afla pe neașteptate, a veni fără știre:
se pomeni în mijlocul mării. [Slav. POMĬNIETI].