pomelnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POMÉLNIC, pomelnice, s. n. 1. Listă cu numele persoanelor, în viață sau decedate, pe care le pomenește preotul în timpul efectuării unor slujbe religioase sau în unele rugăciuni.
2. (
Fam. sau
ir.) Listă sau enumerare lungă de nume;
p. ext. înșiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din
sl. pomĕnĩnikŭ.pomelnic (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pomelnic, pomelnice s. n. 1. (
intl.) cazier judiciar; antecedente penale.
2. înșiruire plictisitoare de vorbe, fapte etc.
pomelnic (Dicționaru limbii românești, 1939)pomélnic și (vechĭ)
-énic n., pl.
e (vsl.
pomĭenĭnikŭ, înmormîntare; bg. sîrb.
pomenik, pomelnic). Listă de numele morților pe care preutu [!] trebuĭe să-ĭ pomenească la rugăcĭune.
Fig. Iron. Listă lungă.
pomelnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pomélnic s. n.,
pl. pomélnicepomelnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pomelnic n.
1. registru mortuar;
2. listă de numele persoanelor ce preotul cată să le pomenească în rugăciunile sale;
3. fam. listă lungă. [Vechiu-rom.
pomenic = slav. POMINIKŬ, înmormântare].