pomeneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POMENEÁLĂ s. f. (În
expr.)
Nici pomeneală (de... sau
să...) = nici urmă (de așa ceva), nici vorbă (despre una ca asta); cu nici un chip. –
Pomeni +
suf. -eală.pomeneală (Dicționaru limbii românești, 1939)pomeneálă f., pl.
elĭ. Fam. Acțiunea de a pomeni, mențiune.
Nicĭ pomeneală, nicĭ vorbă:
nicĭ pomeneală de plecare n´a fost. Nimic, nicĭ o urmă:
nicĭ pomeneală de banĭ nu maĭ era.pomeneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pomeneálă (în
nici ~)
s. f.pomeneală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pomeneală f. pomenire trecătoare:
nici pomeneală, nici vorbă.