polojenie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))POLOJÉNIE, polojenii, s. f. (
Reg.) Glumă, anecdotă, snoavă. – Slav (
v. sl. položenije).
polojenie (Dicționaru limbii românești, 1939)polojénie f. (vsl.
položeniĭe, așezare, atitudine. V.
predelojenie).
Vechĭ. Glumă (maĭ ales proastă).
Azĭ. Pl. Glume, anecdote, jitiĭ, taclale.