pologit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLOGÍT s. n. (
Pop.) Faptul de
a pologi. –
V. pologi.pologit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pologít, pologítă, adj. (reg.)
1. (despre iarbă, holde, tulpini de plante etc.) doborât, culcat la pământ (de ploaie, vânt); (despre plante, maluri; în forma:
pologat) cu înclinație mică.
2. (în forma:
pologat) plin, încărcat, îmbelșugat.
pologit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pologít (
pop.)
s. n.