polis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÓLIS, polisuri, s. n. Formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică. – Din
gr. polis.polis (Dicționar de neologisme, 1986)PÓLIS s.n. 1. Oraș-stat în Grecia antică, cetatea întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic.
2. Oraș, cetate, centru urban. [Pl.
-suri. / cf. fr., it., gr.
polis].
polis (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÓLIS s. n. (în Grecia antică) oraș-stat, cetate întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. (< gr.
polis)
polis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pólis s. n.,
pl. pólisuri