poliritmie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIRITMÍE, poliritmii, s. f. Combinație de linii melodice cu structuri ritmice diferite care evoluează simultan. – Din
fr. polyrythmie.poliritmie (Dicționar de neologisme, 1986)POLIRITMÍE s.f. Suprapunere de linii melodice cu structuri ritmice diferite care evoluează simultan. [Gen.
-iei. / < fr.
polyrythmie, cf. gr.
polys – numeros,
rhythmos – ritm].
poliritmie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIRITMÍE s. f. suprapunere de linii melodice cu structuri ritmice diferite, care evoluează simultan. (< fr.
polyrythmie)
poliritmie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poliritmíe s. f.,
art. poliritmía, g.-d. art. poliritmíei; pl. poliritmíi, art. poliritmíile