poliptic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIPTÍC, polipticuri, s. n. Pictură alcătuită din mai multe panouri (articulate) care cuprind fiecare o scenă a compoziției de ansamblu. – Din
fr. polyptyque.poliptic (Dicționar de neologisme, 1986)POLÍPTIC s.n. (
Arte) Tablou compus din mai multe panouri fixe sau mobile. [< fr.
polyptique, cf. gr.
polys – numeros,
ptyx – cută].
poliptic (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIPTÍC s. n. tablou, altar compus din mai multe panouri. (< fr.
polyptique)
poliptic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLIPTIC (‹
fr.; {s}
poli- +
gr. ptyks „cută”)
s. n. 1. Pictură executată pe mai multe panouri (articulate) care cuprind fiecare câte o scenă dintr-o suită compozițională.
2. Tip de altar alcătuit din mai multe perechi de aripi mobile și o parte fixă, decorate cu picturi sau reliefuri organizate în cicluri iconografice, închizând în centru un scrin, pe care uneori este plasată o statuie.
poliptic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poliptíc s. n.,
pl. poliptícuri