polipropilenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIPROPILÉNĂ, polipropilene, s. f. Material plastic ușor și rezistent, obținut prin polimerizarea catalitică a propilenei. – Din
fr. polypropylène.polipropilenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIPROPILÉNĂ s. f. masă plastică ușoară și rezistentă, prin polimerizarea catalitică a propilenei; polipropenă. (< fr.
polypropylène)
polipropilenă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLIPROPILÉNĂ (‹
fr.)
s. f. (
CHIM.) Produs macromolecular obținut prin polimerizarea catalitică a propilenei. Material plastic ușor, rezistent la temperaturi ridicate și la coroziune, folosit la fabricarea conductelor, a recipientelor pentru industria chimică, a obiectelor de menaj etc.
Sin. polipropenă.polipropilenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polipropilénă (-li-pro-) s. f.,
g.-d. art. polipropilénei; pl. polipropiléne