poliploidie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIPLOIDÍE s. f. Creștere a numărului de cromozomi în celulele organismelor animale sau vegetale față de numărul de cromozomi caracteristic unei anumite specii, având ca rezultat mărirea taliei sau a unor organe ale individului respectiv. [
Pr.:
-plo-i-] – Din
fr. polyploïdie, germ. Polyploidie.poliploidie (Dicționar de neologisme, 1986)POLIPLOIDÍE s.f. (
Biol.) Creștere a numărului de cromozomi în nucleul celulelor animale sau vegetale. [Pron.
-plo-i-, gen.
-iei. / < fr.
polyploïdie].
poliploidie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIPLOIDÍE s. f. prezența în nucleul celular a mai mult decât două seturi de cromozomi. (< fr.
polyploïdie)
poliploidie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLIPLOIDÍE (‹
fr. {i})
s. f. (
GENET.) Fenomen frecvent, mai ales la plante și animalele inferioare, prin care are loc o multiplicare a numărului de seturi de cromozomi (
n) (spre deosebire de numărul obișnuit de două seturi,
2n, întâlnit la organismele diploide). Organismele pot fi astfel triploide (
3n), tetraploide (
4n) etc. Fenomenul de
p. este corelat cu o mărire a dimensiunilor celulelor și, în general, a habitusului,organismele respective prezentând adesea gigantism.
poliploidie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poliploidíe (-li-plo-i-) s. f.,
art. poliploidía, g.-d. poliploidíi, art. poliploidíei