polipier - explicat in DEX

polipier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POLIPIÉR, polipieri, s. m. Masă calcaroasă formată din scheletul polipilor (1) din aceeași colonie. [Pr.: -pi-er] – Din fr. polypier.

polipier (Dicționar de neologisme, 1986)
POLIPIÉR s.n. Colonie de polipi (1). ♦ Scheletul calcaros al madreporilor. [Pron. -pi-er. / < fr. polypier].

polipier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
POLIPIÉR s. m. masă calcaroasă din schelete de polipi¹ (1). ◊ scheletul calcaros al madreporilor. (< fr. polypier)

polipier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*polipiér m. și n., pl. e (fr. polypier, d. polype, polip). Zool. Secrețiune calcaroasă arborescentă a unor polipĭ care trăĭesc pe această secrețiune.

polipier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
polipiér (-pi-er) s. m., pl. polipiéri

polipier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
polipier n. massă calcară formată prin conviețuirea a mii de polipi.