poligrafie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIGRAFÍE, poligrafii, s. f. 1. Ansamblul procedeelor de reproducere grafică și de multiplicare a unui text sau a unei figuri; ramură a tehnicii care se ocupă cu reproducerea grafică și cu multiplicarea unui text sau a unei figuri; tehnică grafică.
2. Ansamblul întreprinderilor care se ocupă cu imprimarea și cu răspândirea cărților sau a altor imprimate; industrie poligrafică.
3. (Rar) Totalitatea lucrărilor unui poligraf (
1); calitatea de poligraf a unui scriitor; caracteristică a operelor scrise de un poligraf. – Din
fr. polygraphie.poligrafie (Dicționar de neologisme, 1986)POLIGRAFÍE s.f. 1. Totalitatea procedeelor de reproducere grafică a unui text, a unei figuri etc.; tehnica grafică.
2. Totalitatea întreprinderilor pentru imprimarea și răspândirea cărților, a publicațiilor periodice etc. [Gen.
-iei. / < fr.
polygraphie].
poligrafie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIGRAFÍE s. f. 1. ramură industrială, procedeele de reproducere grafică a unui text, a unei figuri etc.; tehnică tipografică. 2. ansamblu de întreprinderi care se ocupă cu imprimarea și răspândirea cărților și a altor imprimate. 3. (med.) metodă de înregistrare radiologică, efectuarea mai multor expuneri pe același film în diferite momente funcționale ale organului respectiv. (< fr.
polygraphie)
poligrafie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poligrafíe (-li-gra-) s. f.,
art. poligrafía, g.-d. art. poligrafíei; pl. poligrafíi, art. poligrafíile