poligonometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIGONOMETRÍE s. f. Ridicare topografică prin utilizarea unor rețele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porțiuni mici de teren; poligonație. – Din
fr. polygonométrie.poligonometrie (Dicționar de neologisme, 1986)POLIGONOMETRÍE s.f. 1. Capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor.
2. Tehnică de ridicare topografică, folosind rețele de poligoane închise. [Gen.
-iei. / < fr.
polygonométrie].
poligonometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIGONOMETRÍE s. f. 1. capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. tehnică de ridicare topografică, prin rețele de poligoane închise; poligonație. (< fr.
polygonométrie)
poligonometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poligonometríe (-me-tri-) s. f.,
art. poligonometría, g.-d. poligonometríi, art. poligonometríei