poligraf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIGRÁF, poligrafi, s. m. 1. (Rar) Autor de opere care aparțin unor genuri variate.
2. Aparat cu care se reproduce un manuscris în mai multe exemplare. – Din
fr. polygraphe.poligraf (Dicționar de neologisme, 1986)POLIGRÁF s.m. Autor care a scris opere aparținând unor genuri variate. //
s.n. Aparat pentru reproducerea unui manuscris în mai multe exemplare. [< fr.
polygraphe, cf. gr.
polys – numeros,
graphein – a scrie].
poligraf (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIGRÁF I.
s. m. autor care a scris opere aparținând unor genuri variate. II. s. n. 1. aparat pentru reproducerea unui manuscris în mai multe exemplare. 2. aparat care permite înregistrarea a mai multor constante biologice (puls, respirație etc.). 3. aparat detector de minciuni. (< fr., /3/ amer.
polygraphe)
poligraf (Dicționaru limbii românești, 1939)*poligráf, -ă s. (vgr.
polygráphos, d.
polýs, mult, și
grápho, scriŭ). Autor care a scris despre maĭ multe științe. S. n., pl.
e. Aparat cu care se scot cópiĭ după manuscripte.
poligraf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poligráf (-li-graf) s. m.,
pl. poligráfipoligraf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)poligraf m.
1. autor care a scris despre mai multe materii;
2. aparat pentru reproducerea unui manuscript.