poligonație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIGONÁȚIE s. f. (
Top.) Poligonometrie. – Din
fr. polygonation.poligonație (Dicționar de neologisme, 1986)POLIGONÁȚIE s.f. Metodă de ridicare topografică bazată pe o rețea de poligoane. [Gen.
-iei. / cf. fr.
polygonation].
poligonație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poligonáție (-ți-e) s. f.,
art. poligonáția (-ți-a), g.-d. poligonáții, art. poligonáției