poligonacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIGONACÉE, poligonacee, s. f. (La
pl.) Familie de plante dicotiledonate apetale; (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. [
Pr.:
-ce-e] – Din
fr. polygonacées, lat. polygonaceae.poligonacee (Dicționar de neologisme, 1986)POLIGONACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate apetale din care fac parte măcrișul, spanacul etc.; poligonee; (
la sg.) plantă din această familie. [Pron.
-ce-e, sg. invar. / < fr.
polygonacées].
poligonacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIGONACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate apetale: măcrișul, spanacul etc. (< fr.
polygonacées)
poligonacee (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLIGONACÉE (‹
fr.)
s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, cele mai multe erbacee, cu frunze alterne, întregi, simple, cu stipele concrescute, cu flori mici, cu perigon sepaloid sau petaloid, larg răspândite pe glob (
Polyagonacee). Cuprinde unele plante de cultură ca hrișca și reventul, dar majoritatea sunt plante spontane (
ex. troscotul, ștevia, broscarița).
poligonacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poligonacée s. f.,
art. poligonacéea, g.-d. art. poligonacéei; pl. poligonacée