policioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLICIOÁRĂ, policioare, s. f. 1. Diminutiv al lui
poliță1. 2. (
Reg.) Partea de jos a jugului, pe care se sprijină gâtul boilor. –
Poliță1 +
suf. -ioară.policioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)policioáră s. f.,
g.-d. art. policioárei; pl. policioárepolicioară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)policioară f.
1. poliță mică;
2. partea de jos a jugului.
policĭoară (Dicționaru limbii românești, 1939)policĭóară f., pl.
e (
oa dift.). Poliță mică (scîndură). Lopățică, podhorniță.