policitemie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) POLICITEMÍE,policitemii, s. f. (Med.) Poliglobulie. – Din fr. polycythémie.
policitemie(Marele dicționar de neologisme, 2000) POLICITEMÍEs. f. poliglobulie. (< fr. polycythémie)
policitemie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !policitemíe(-ci-te-/-cit-e-) s. f., art. policitemía, g.-d. art. policitemíei; pl. policitemíi, art. policitemíile