pojghiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POJGHÍȚĂ, pojghițe, s. f. 1. (Adesea
fig.) Strat subțire care se formează la suprafața unui lichid;
p. ext. strat care acoperă un obiect sau se depune pe suprafața lui. ♦
Spec. Crustă formată de o rană.
2. Înveliș subțire (exterior) al unor legume sau fructe; coajă, scoarță a unor copaci sau a unor fructe. [
Acc. și:
pójghiță] –
Et. nec.pojghiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pojghíță/pójghiță s. f.,
g.-d. art. pojghíței/pójghiței; pl. pojghíțe/pójghițepojghiță (Dicționaru limbii românești, 1939)pojghíță f., pl.
e (ceh.
pošvice, pol.
pochwica, teacă, tecuță. V.
pofil). Membrană, peliță, pătură foarte supțire [!]:
pojghiță de ceapă, de văpsea [!]. – În nord
pójghiță (ca și
árșiță, péliță).
pojghiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pojghiță f. pieliță ce înfășoară unele legume:
pojghiță de ceapă. [Ceh POȘVIȚE, teacă].