pojarniță - explicat in DEX

pojarniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POJÁRNIȚĂ, pojarnițe, s. f. (Bot.; pop.) Sunătoare. – Pojar + suf. -niță.

pojarniță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pojárniță, pojárnițe, s.f. 1. (pop.) sunătoare, pojar, pojarnică, pojărnică. 2. (înv. și reg.) loc pe care a fost un foc mare, un incendiu; morman de jeratic. 3. (reg.) epidemie de pojar.

pojarniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
pojárniță f., pl. e (d. pojar saŭ d. pol. ceh. požarnice, vărsat, bubat). Olt. Morman de jaratic. Mold. Lemnie.

pojarniță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
POJÁRNIȚĂ (‹ pojar) s. f. Plantă erbacee perenă medicinală, înaltă de 20-100 cm, cu frunze opuse și flori galbene (Hypericum perforatum). Frunzele, sepalele și petalele au puncte negre sau translucide care conțin uleiuri eterice, tanin, rășină, vitamina C, materii colorante roșii și galbene etc. Sin. (pop.) sunătoare.

pojarniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pojárniță (plantă) (pop.) s. f., g.-d. art. pojárniței; pl. pojárnițe

pojarniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pojarniță f. Bot. Mold. sunătoare (floarea-i, pusă în untdelemn, e bună pentru arsuri și alte răni). [Ceh POJARNIȚE, pojar, vărsat].