pojarnic(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) POJÁRNIC,pojarnici, s. m. (Înv. și reg.) Pompier. – Din rus. pojarnik.
pojarnic(Dicționaru limbii românești, 1939) pojárnic m. (d. pojar; ceh. požárnik, pompier. V. jar). Vechĭ. Azĭ iron. Pompier.
pojarnic(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pojárnic (înv., reg.) s. m., pl. pojárnici
pojarnic(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) pojarnic m. od. Mold. pompier: trebuie să fie vr´un pojarnic AL. [Ceh. POJARNIK].