pogonici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POGONÍCI, pogonici, s. m. (
Pop.) Băiat care mână vitele. – Din
bg. pogonič, scr. pogonić.pogonici (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pogoníci, pogoníci, s.m. (reg.)
1. băiat care mână vitele la plug; biriș, pognitor.
2. persoană care ține coarnele plugului.
3. lucrător agricol plătit cu pogonul (după pogoanele lucrate).
4. (cu forma:
pogănici) car cu care merge mireasa la cununie.
5. (s.n.) bucată de fier prinsă de grindeiul plugului, de care se agață cele două lanțuri de la cotigă; crucea plugului.
pogonici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pogoníci (
pop.)
s. m.,
pl. pogoníci, art. pogoníciipogonicĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)pogonícĭ m., pl. tot așa (vsl.
pogoničĭ, care închiriază munca, care conduce lucrurile; rut.
pogonič, mînător. V.
pohonț).
Mold. Cel ce mînă boiĭ la plug (în Trans.
pogănicĭ).
Dobr. Pogonar, lucrător agricol cu pogonu.