pogonofor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POGONOFÓR, pogonofori, s. m. (La
pl.) Grup de nevertebrate superioare, vermiforme, cilindrice, cu corpul lung și subțire, care se hrănesc prin absorbția hranei capturate și digerate la nivelul tentaculelor (
Pogonophora); (și la
sg.) animal din acest grup. – Din
fr. pogonophore.pogonofor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pogonofór s. m.,
pl. pogonofóri