pogace (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POGÁCE, pogăci, s. f. (
Pop.) Turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de făină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc. – Din
scr. pogača, magh. pogácsa, germ. dial. Pogatsche.pogace (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pogáce,
pogăci, s.f. (reg.)
1. turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de fâină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc.
2. azimă în spuză.
3. turtă dulce.
4. pâine muiată în miere, care se dă mirilor.
5. mămăligă tăiată felii prăjită pe jăratic.
6. turtă din semințe de floarea soarelui sau de dovleac, după extragerea uleiului din ele.
7. mâncarea servită cuscrilor în ziua logodnei de către mire.
pogace (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pogáce (-e), s. f. – Turtă. –
Var. pogaci, pohace, bogace, pohaci. Mr.,
megl. pugace. It. foccacia, prin intermediul
sb.,
bg. pogača (Miklosich,
Slaw. Elem., 36; Miklosich,
Fremdw., 118; Cihac, II, 272; Densusianu,
Rom., XXXIII, 283; Conev 86; Battisti, III, 1672), sau al
mag. pogácsa (Gáldi,
Dict., 152),
cf. ngr. πογάτζα.
pogace (Dicționaru limbii românești, 1939)pogáce și
poháce f., pl.
ăcĭ (vsl. sîrb.
pogača, bg.
pogačĭ, d. it.
focaccia, lipie, lat.
focacius, copt în cenușă, care vine d.
focus, vatră; pv.
fogasa, fr.
fouace, sp.
hogaza; ngr.
bogátsa, fogátsa; turc.
bogaça, pogaça, fogaça; ung.
pogácsa). Plăcintă ordinară de la plăcintărie (în Cov.
pohoace, pl.
ocĭ; în Munt.
bogace, maĭ des
bogacĭ n., pl.
urĭ).
Suc. Felie de mămăligă acoperită cu făină de grîŭ și coaptă.
Trans. Lipie, pedea. – Și
bohacĭ, pl.
urĭ (Al.).
pogace (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)pogáce, s.f. –
1. Turtă din semințe de floarea-soarelui sau de bostan (din care s-a extras uleiul). Se folosește ca hrană la animale.
2. (gastr.) „Turtă coaptă în spuză și făcută din mămăligă, în care se pune și aiu” (Papahagi 1925). Pogacea, poreclă. Pogăcieș, nume de familie (nobiliară) din Hideaga. – Din srb. pogača, magh. pogácsa, germ. dial. Pogatsche (DEX).
pogace (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pogáce (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. pogắcii; pl. pogắcipogace (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pogace f. turtă de mămăligă presărată cu sare și coaptă bine în foc. [Serb. POGAČA (v.
bohaciu)].