pogăcioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POGĂCIOÁRĂ, pogăcioare, s. f. (
Reg.) Pogăcea. –
Pogace +
suf. -ioară.pogăcioară (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pogăcioáră,
pogăcioáre, s.f. (reg.) turtiță de mălai cu jumări; pogăcea.
pogăcioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pogăcioáră (
reg.)
(-cioa-) s. f.,
g.-d. art. pogăcioárei; pl. pogăcioáre