poftăreț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) POFTĂRÉȚ, -EÁȚĂ,poftăreți, -e, adj. (Reg.) Pofticios. – Poftă + suf. -ăreț.
poftăreț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) poftăréț (reg.) adj. m., pl. poftăréți; f. poftăreáță, pl. poftăréțe