poezioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POEZIOÁRĂ, poezioare, s. f. Diminutiv al lui
poezie; (
depr.) poezie slabă, fără valoare; poezea. [
Pr.:
po-e-zi-oa-] –
Poezie +
suf. -ioară.poezioară (Dicționaru limbii românești, 1939)*poezioáră f., pl.
e (d.
poezie). Poezie mică, cîntecel.
poezioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poezioáră (
fam.)
(-zi-oa-) s. f.,
g.-d. art. poezioárei; pl. poezioáre