podvodar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODVODÁR, podvodari, s. m. Persoană care organiza sau supraveghea o podvadă; persoană care îndeplinea o podvadă (cu căruța). –
Podvadă +
suf. -ar.podvodar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)podvodár, podvodári, s.m. (înv.)
1. persoană care organiza sau supraveghea o podvadă; persoană care îndeplinea o podvadă (cu căruța).
2. corăbier.
podvodar (Dicționaru limbii românești, 1939)podvodár m. (d.
podvoadă).
Vechĭ. Cel ce face podvoadă. Corăbier.
podvodar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podvodár s. m.,
pl. podvodári