podval (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODVÁL, podvale, s. n. Fiecare dintre căpătâiele de lemn pe care se așază butoaiele în pivniță;
p. ext. suport de lemn sau de piatră. – Din
scr. podvala.podval (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)podvál (-luri), s. n. – Pană, suport de lemn sau de piatră.
Sb. podval (Tiktin; Conev 81).
Cf. podvală, s. f. (mîner, la ferăstrăul de mînă), din
sb. podvala.podval (Dicționaru limbii românești, 1939)podvál n., pl.
e și
urĭ (sîrb.
podvalak, podval,
podvala, înșelăcĭune,
pod-valiti, a pune dedesupt [!], a înșela,
valj, cilindru,
val, val, talaz; pol.
podwal. V.
val 1).
Vest. Bucată de lemn pe care se pune butoĭu ca să nu putrezească (V.
chezăș) saŭ care la joagăr oprește grinda care e pusă la tăĭat.
podval (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podvál s. n.,
pl. podválepodval (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)podval n.
1. lemne de pivniță pe care s’așează buțile;
2. căpătâiele joagărului. [Serb. PODVALA, ceva pus pe dedesubt].