podvig (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)podvíg,
podvíguri, s.n. (înv.)
1. pedeapsă (în post și rugăciuni) impusă de preot după spovedanie; canon, penitență.
2. cingătoare purtată de călugări.
podvig (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)podvíg (-guri), s. n. – Penitență, mortificare.
Sl. podvigŭ „luptă” (Miklosich,
Slaw. Elem., 37). –
Der. podvigui, vb. refl. (a se mortifica).
podvig (Dicționaru limbii românești, 1939)podvíg n., pl.
urĭ (vsl.
po-dvĭgŭ, luptă, întrecere).
L. V. Canon, chin, suferință, mortificare (a unuĭ sfînt, a unuĭ pustnic, a unuĭ păcătos).