podvadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODVÁDĂ, podvezi, s. f. (
Înv.)
1. Obligație la care erau supuși țăranii dependenți în evul mediu în folosul domniei (mai ales în timp de război), care consta în prestații (transport, cărăușie) sau rechiziții ale animalelor de tracțiune;
p. ext. cărăușie (cu plată).
2. Încărcătură. [
Var.:
podvoádă s. f.] – Din
sl. podŭvoda.podvadă (Dicționaru limbii românești, 1939)podvádă, V.
podvoadă.podvadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podvádă s. f.,
g.-d. art. podvézii; pl. podvézi