podeață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODEÁȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă, podium. –
Pod +
suf. -eață.podeață (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)podeáță,
podéțe, s.f. (reg.)
1. parte a podului casei aflată pe capetele ieșite în afară ale grinzilor; polată.
2. scenă, estradă.
podeață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podeáță (rar)
s. f.,
g.-d. art. podéței; pl. podéțe