podea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODEÁ, podele, s. f. 1. Înveliș care acoperă planșeul unei încăperi, confecționat din diferite materiale (scândură, piatră, cărămidă etc.); pardoseală, dușumea; fiecare dintre scândurile folosite la pardositul unei încăperi, al unei construcții.
2. (
Înv. și
reg.) Tavan (de scânduri); fiecare dintre scândurile care alcătuiesc tavanul unei case.
3. (
Înv.) Pavaj (de scânduri); fiecare dintre scândurile care se foloseau la pavarea unei străzi, a unei curți, a unui pod etc. [
Pl. și:
podeli. –
Var.:
podeálă s. f.] –
Et. nec.podea (Dicționaru limbii românești, 1939)podeá f., pl.
ele (p.
podeală).
Pl. Est. Pardoseală, parchet, dușamea [!], scîndurile cu care e podită casa (
a cădea pe podele) saŭ tavanu (
a rîdica [!] ochiĭ în podele).
Trans. Scîndură cu care e pardosit un pod. V.
șchele.podea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podeá s. f.,
art. podeáua, g.-d. art. podélei; pl. podéle, art. podélele