podeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODEÁLĂ s. f. v. podea.podeală (Dicționaru limbii românești, 1939)podeálă f., pl.
elĭ și (supt [!] infl. pluraluluĭ d.
podea)
podele (d.
a podi). Acțiunea de a podi (pl.
elĭ). Pl.
ele. Est. Pardoseală, dușamea [!]:
a cădea pe podele. Tavan:
a ridica ochiĭ în podele.podeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)podeală f.
1. pardoseală;
2. pl. Mold. dușumea;
3. tavanul unei case țărănești peste care e podul casei.